Jurnalul unui adolescent timid – Stephen Chbosky

jurnalul-unui-adolescent-timid

Titlu: Jurnalul unui adolescent timid

Titlu original: The Perks of Being a Wallflower

Editura: Trei

Autor: Stephen Chbosky

Anul apariţiei: 2013

Nr. pagini: 256

Descriere:

Să stai pe margine poate fi un avantaj. Dar vine o vreme când trebuie să intri în ring. Primul an de liceu e cel mai greu. Îţi faci noi prieteni, te îndrăgosteşti cu adevărat, nu te mai înţelegi deloc cu părinţii. Să creşti mare e mai complicat decât ţi-ai imaginat vreodată.

Aflat în pragul adolescenţei, Charlie se hotărăşte să-şi povestească viaţa unui prieten imaginar, căruia îi trimite o serie de scrisori intime. Prins între dorinţa de a-şi trăi viaţa şi tendinţa de a fugi de ea, Charlie, se trezeşte obligat să exploreze un teritoriu până acum necunoscut. Acela al primelor întâlniri şi al casetelor cu compilaţii, al problemelor de familie şi al prietenilor adevăraţi. Şi caută neîncetat „melodia perfectă” a unei „călătorii perfecte” în care „să se simtă infinit”.

O poveste despre trecerea de la copilărie la adolescenţă în tradiţia celebrului De veghe în lanul de secară. Reflecţiile lui Charlie asupra vieţii, dragostei şi prieteniei sunt profunde şi înduioşătoare, iar vocea narativă are o muzicalitate aparte. – USA TODAY

Jurnalul unui adolescent timid a făcut senzaţie la apariţie, dobândind statutul de carte-cult, vânată asiduu de adolescenţi. – THE NEW YORK TIMES

Părerea mea:

Jurnalul unui adolescent timid a fost ceva diferit de cărţile pe care le-am citit până acum, dar mi-a plăcut foarte mult. Înainte să citesc cartea am văzut filmul şi mi s-a părut superb. Actorii au fost foarte bine aleşi iar rolurile li s-au potrivit de minune.

Charlie este un băiat aflat în perioada adolescenţei, şi începe să se preocupe de problemele specifice vârstei şi de tot ce presupune primul an de liceu. El nu este însă doar un băiat obişnuit, ci unul special, având o inocenţă şi o inteligenţă aparte. Deşi este evident că Charlie are şi unele probleme, acestea se datorează unor traume din copilărie care îi influenţează în mod inconştient gândurile, personalitatea şi comportamentul. Îmi place foarte mult de el şi mă impresionează gândirea lui profundă şi faptul că analizează până şi cele mai mărunte lucruri, cărora cei mai mulţi dintre noi nu le acordă nicio importanţă. E adevărat că sunt destule lucruri şi întrebări ale lui Charlie pe care le găsesc destul de ciudate, dar însuşi Charlie este văzut ca un ciudat iar asta spune multe lucruri.

Deşi este genul de persoană care nu are prieteni şi care mănâncă singură la masa de prânz, unicul lui prieten sinucigându-se în urmă cu un an, Charlie îi cunoaşte pe Patrick şi pe Sam, doi fraţi vitregi şi două persoane deosebite, care îi devin cei mai buni prieteni şi îl iniţiază în lumea petrecerilor, a primei iubite şi a prietenilor adevăraţi.

Patrick este personajul meu favorit datorită personalităţii lui. Cel mai mult am admirat la el felul deschis de a fi şi curajul de a nu se teme să arate cine este cu adevărat. Petrick este de asemenea o persoană foarte bună şi mai ales amuzantă, iar glumele lui ar putea scoate pe oricine chiar şi din depresie. El este primul cu care Charlie începe să vorbească şi îl apreciez foarte mult pe Patrick pentru că vede în el mai mult decăt un tip ciudat şi singuratic, incluzăndu-l fără reţineri în gaşca lui de prieteni.

Nici Sam nu e cu nimic mai prejos decât Patrick şi chiar dacă sunt fraţi vitregi, cei doi se înţeleg atât de bine şi au atât de multe lucruri în comun încât oricine, până şi Charlie, îi poate confunda la început cu un cuplu foarte reuşit. Asemeni fratelui ei, Sam îl acceptă şi îl îndrăgeşte pe Charlie din prima clipă, îl învaţă câteva reguli esenţiale pe care orice adolescent ar trebui să le ştie şi este una dintre persoanele care îl înţelege şi îl ascultă indiferent de situaţie. Ca în orice prietenie, intervin probleme şi neînţelegeri, dar nimic peste care ei nu pot trece.

Jurnalul unui adolescent timid este o carte pe care o apreciez foarte mult, m-a transpus într-o mulţime de stări şi m-a făcut să simt cele mai diverse sentimente. Mi-a plăcut felul în care este scrisă, sub formă de jurnal, şi a fost ca o gură de aer prospăt după tot fantasy-ul citit în ultima vreme. Întreaga carte este plină de lecţii din care ai de învăţat o mulţime de lucruri, iar finalul este unul tulburător şi îţi deschide ochii asupra multor aspecte.

Nota:4.5/5

Anunțuri

Uneori, sub clar de lună (Nu plânge sub clar de lună #2) – Heather Davis

uneori-sub-clar-de-luna

Titlu: Uneori, sub clar de lună

Titlu original: Sometimes by Moonlight

Editura: Leda

Autor: Heather Davis

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 160

Descriere:

Lumina lunii e periculoasă – alungă intimitatea întunericului şi scoate la iveală lucruri care ar fi mai bine să rămână ascunse… Shelby este îndrăgostită de misteriosul Austin Bridges al III-lea, pe care l-a cunoscut într-o tabără de reeducare, cu o vară în urmă. Acum, ea învaţă la Academia Steinfelder, o severă şcoală elveţiană pentru fete… ce poate fi mai rău de-atât? Cum nu mai are nicio veste de la iubitul ei, Shelby este îngrijorată – mai ales că vede într-un tabloid o fotografie în care el apare alături de prinţesa pop a Europei. Dar Austin nu este doar fiul unui star rock, ci şi un vârcolac sexy, iar legătura lui cu Shelby este mult mai puternică decât bănuieşte ea. Austin reuşeşte să se strecoare la Steinfelder şi îi dezvăluie lui Shelby adevăratul motiv pentru care s-a ţinut deoparte în tot acest timp. Prizonieră în şcoală, din ce în ce mai conştientă de pornirile ei ancestrale, Shelby realizează că iubirea ei pentru Austin o va costa mai mult decât îşi imaginase vreodată. Şi, în curând, va fi noapte cu lună plină…

Părerea mea:

Volumul 2 al seriei Nu plânge sub clar de lună a răspuns la nişte întrebări cu care am rămas din primul volum. Am ştiut încă de atunci că cicatricea lăsată pe mâna lui Shelby de către Austin în pădurea din Tabăra Semilunii nu este o simplă cicatrice, iar presimţirile mi s-au adeverit. De această dată acţiunea cărţii s-a mutat la Academia Steinfelder, o şcoală pentru fete, a cărei reguli nu sunt cu mult diferite de ale taberelor de reeducare. Mi-a plăcut mai mult această şcoală decât tabăra de vară, pentru că mi s-a părut a fi mai în ton cu subiectul cărţii. Astfel acţiunea s-a petrecut într-un cadru pe care îl pot numi chiar „de poveste”, în ciuda regulilor stricte şi a supraveghetorilor care le urmăreau pe fete la fiecare pas.

Ce mi-a mai plăcut în mod special a fost personajul doamnei Lemmon, care deşi la început părea fi cea mai aspră din şcoală, s-a dovedit a nu fi nici pe departe aşa. Cartea este scrisă şi ea într-o manieră amuzantă, la fel ca primul volum, şi e imposibil să nu îţi aşterne pe faţă măcar din când în când câte un zâmbet.

Finalul a fost unul deosebit, la care nu m-aş fi aşteptat sub nicio formă. Autoarea reuşeşte să te surprindă în cel mai plăcut mod, iar ideea că nu trebuie să judeci niciodată o carte după copertă se dovedeşte a fi mai adevărată ca oricând.

Nota: 3/5

Nu plânge sub clar de lună (Nu plânge sub clar de lună #1) – Heather Davis

nu plange sub clar de luna

Titlu: Nu plânge sub clar de lună

Titlu original: Never Cry Werewolf

Editura: Leda

Autor: Heather Davis

Anul apariţiei: 2010

Nr. pagini: 304

 

Descriere:

Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa. Şi totul începe atât de simplu…

Tu. El. Luna. Te-ai ars!

De acord, poate că în ultima vreme Shelby a făcut câteva greşeli în relaţiile cu băieţii (dar de unde să ştie că Wes „împrumutase” acel Porche?). Însă mama ei vitregă reacţionează de-a dreptul exagerat când o prinde sărutându-se cu un coleg de liceu. Urmarea? Toate planurile de vară ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoită să-şi facă bagajele şi să plece într-o tabără de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers în drumeţii!

Dar Tabăra Semilunii devine un loc interesant când în cale îi apare fermecătorul Austin Bridges al III-lea. Tânărul ascunde însă un teribil secret, pe care i-l dezvăluie noii sale prietene: este vârcolac! Shelby ştie limpede că nu ar trebui să se încurce cu el, dar nu poate întoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales când acesta arată atât de bine! De aici nu mai este decât un pas până la o poveste de iubire, din care nu lipseşte magia clarului de lună…

Părerea mea:

Nu plânge sub clar de lună nu este genul de carte care să te solicite mental, ci este o poveste uşoară, pentru adolescenţi. Nu are o acţiune prea complicată sau nişte personaje complexe, dar nu este nici o carte plictisitoare. Shelby, o adolescentă obişnuită, este trimisă într-o tabără de reeducare, ca urmare a comportamentului ei. Aici însă lucrurile devin mai puţin neplăcute în momentul în care Shelby descoperă că în tabără se află şi un băiat destul de interesant, având să afle mai târziu cât de „interesant” este Austin. Cu toate că băiatul este un pericol pentru Shelby, aceasta nu poate scăpa de vechile obiceiuri şi de tentaţia prea mare de a-i ajuta pe băieţii drăguţi.

Cartea nu pot spune nici că m-a impresionat, dar nici că m-a dezamăgit; este o carte pentru adolescenţi şi trebuie să o iau ca atare. Apreciez faptul că este destul de amuzantă, şi deşi nu are nimic ieşit din comun am terminat-o de citit foarte repede. Despre Shelby pot spune că este o adolescentă normală, care intră în probleme şi a cărei gânduri se învârt în jurul băieţilor. Ajunsă în tabăra de reeducare, Shelby trebuie să renunţe la tendinţa de a-i ajuta pe ceilalţi şi de a intra în probleme, dar ea nu face altceva decât să intre în altele şi mai mari.

Austin este un băiat frumos, talentat şi carismatic; e de înţeles cum Shelby trece peste faptul că este un vârcolac şi acceptă să încalce regulile din nou pentru a-l ajuta. Domnul Winters, directorul taberei, încearcă în mai multe rânduri să vorbească deschis cu Shelby, nu îşi impune punctul de vedere şi lăsă impresia că este un om tare de treabă.

Deşi este o carte aparţinând genului fantasy, mie lucrurile mi s-au părut la început cât se poate de normale, iar în momentul în care Austin şi-a dezvăluit secretul, si anume că este vârcolac, lucrurile mi s-au părut cam bruşte şi poate puţin forţate. Nici reacţia lui Shelby nu mi s-a părut tocmai în regulă, şi poate că a acceptat adevărul cu privire la adevărata natură a lui Austin mult prea repede.

Nota:3/5