Mare Tranquillitatis – Katja Millay

mare tranquillitats

Titlu: Mare Tranquillitatis

Titlu original: The Sea of Tranquility

Autor: Katja Millay

Editura: Epica

Anul apariţiei: 2013

Nr. pagini: 464

Descriere:

„Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.”

Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta. Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni. Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.

Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.

Părerea mea:

Citind Mare Tranquillitatis am pătruns într-o lume a suferinţei, în care fericirea este un necunoscut îndepărtat şi în care personajele se străduiesc să îşi ducă existenţa în interiorul unei lumi cenuşii, ţinându-i pe toţi ceilalţi la distanţă. Pot spune cu sinceritate că este una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit în ultima vreme, cu o poveste extraordinată, care m-a atras în lumea personajelor de la primele pagini. Capacitatea autoarei de a crea o lume atât de reală şi nişte personaje atât de veridice şi de complexe este uimitoare, iar talentul ei nu poate fi pus la îndoială.

Nastya Kashnikov este, după părerea mea, cel mai complex personaj al cărţii. La început mi-a fost destul de greu să o înţeleg, dar încetul cu încetul au fost dezvăluite detalii semnificative care au contribuit la transformarea Nastyei în ceea ce este în prezent. Trăind într-o lume în care nu mai este loc de vise sau de fericire, tot ce mai speră aceasta este că într-o zi îl va gasi şi îl va face să plătească pe cel care i-a răpit viitorul. Refuzând să vorbească sau să se apropie de cineva, Nastya doreşte doar să treacă neobservată şi să fie lăsată în pace. Josh Bennett este şi el o persoană a cărei viaţă l-a pus la grea încercare. Pierzând toate persoanele pe care le-a iubit vreodată, acesta refuză să se mai apropie de cineva în acest fel. Regăsindu-se într-o oarecare măsură unul în celălalt, Nastya şi Josh dezvoltă încetul cu încetul o relaţie pe cât de ciudată, pe atât de naturală. Deşi nu vorbesc ci doar petrec timp împreună, cei doi găsesc în această legătură un fel de refugiu.

Romanul este scris din perpectiva ambelor personaje, fapt ce ne permite să aflăm lucrurile aşa cum sunt văzute atât de Nastya, cât şi de Josh. Am savurat cartea cuvânt cu cuvânt, iar multitudinea de sentimente în care m-a transpus a fost copleşitoare. Lumea creată de autoare este atât de reală şi de naturală, iar personajele, principale şi secundare deopotrivă, conturate cu atâta măiestrie încât am fost cu mare uşurinţă captivată de acestea. Mi-a fost imposibil să nu sufăr odata cu ele, să nu îmi pun semne de întrebare şi să nu încerc să le înţeleg. Tragediile prin care acestea au trecut au avut un uriaş impact asupra lor, le-au schimbat şi le-au distrus iremediabil.

O carte despre suferinţă şi despre puterea de a trece mai departe, Mare Tranquillitatis m-a purtat prin valuri învolburate, m-a făcut să râd, să plâng şi să sper împreună cu personajele, şi cel mai important, m-a învăţat că până şi cea mai profundă suferinţă poate fi alinată de cineva la fel de vătămat.

Nota: 5/5

Cincizeci de umbre ale lui Grey (Fifty Shades #1) – E.L. James

57546436

Titlu: Cincizeci de umbre ale lui Grey

Titlu original: Fifty Shades of Grey

Autor: E.L. James

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 616

 

Descriere:

Romantic, amuzant şi încărcat de erotism, acest roman te cucereşte, te captivează şi te domină.

Anastasia Steele, studentă la filologie, îi ia un interviu lui Christian Grey, un tânăr om de afaceri de succes, pe care îl găseşte foarte atractiv şi de-a dreptul intimidant. Retrasă şi interiorizată, Ana este şocată să constate că, pentru prima dată în viaţă, este atrasă puternic de cineva. Christian o avertizează că trebuie să stea departe de el, iar ea nu face decât să-l dorească şi mai tare. Dar când descoperă gusturile erotice speciale ale acestuia, începe să ezite: dincolo de şarmul şi succesul de care se bucură, Christian Grey este un bărbat tulburat de demoni ascunşi şi ghidat de o excesivă nevoie de a-i controla pe ceilalţi.

Va putea oare Ana să accepte sclavia sentimentală impusă de Christian? Și dacă da, va mai putea oare iubi ceea ce descoperă?

Părerea mea:

Cincizeci de umbre ale lui Grey este cu siguranţă o carte care a stârnit o mulţime de controverse, iar părerile legate de ea sunt împărţite. Când am început să citesc cartea am lăsat deoparte prejudecăţile şi mi-am deschis mintea la orice mi-ar fi pregătit autoarea. Aşa cum a declarat şi ea, E.L. James a cuprins în această serie toate fanteziile ei sexuale. Sunt de părere că unele lucruri chiar nu ai cum să nu le găseşti puţin cam… ciudate, sau poate puţin mai mult, dar după ce am aflat povestea lui Christian lucrurile au căpătat mai mult sens.

Nu pot spune că a fost ceva la Anastasia care să mă facă să o remarc în mod special, însă este un personaj plăcut. Frumoasă, inteligentă, cu o alură de „fată cuminte”, şi puţin cam împiedicată, Ana nu este genul de fată căreia un băiat i-ar spune nu. Tocmai de aceea mi s-a părut puţin ciudat faptul că la vârsta de 21 de ani aceasta nu avea deloc experienţă cu bărbaţii. În momentul în care e nevoită să o înlocuiască pe prietena ei, Kate, şi să îi ia un interviu unui anume om de afaceri, Anastasia nu s-ar fi aşteptat în ruptul capului ca acesta să fie atât de atrăgător. Aşa cum era de aşteptat, nici ea nu îi trece neobservată domnului Grey, care realizează imediat că fata din faţa lui ar fi o supusă perfectă. Chimia dintre cei doi este mai mult decât evidentă din prima clipă, iar lucrurile devin cu adevărat incendiare.

Christian Grey nu este însă doar un bărbat bogat, nespus de atrăgător şi dornic de a pune în practică fantezii nebănuite, ci şi o persoană cu o mulţime de probleme, izvorâte dintr-un trecut întunecat, şi nenumărate secrete. Singurul mod în care acesta doreşte să aibă o relaţie cu o femeie este doar pe baza unui contract, care îi permite să îi controleze acesteia viaţa până în cel mai mic detaliu, şi să o supună tuturor fanteziilor sale sexuale. Partea cu contractul mi s-a părut de-a dreptul dubioasă, cel puţin la început. Am ajuns însă la concluzia că din cauza preferinţelor mai ciudate şi datorită poziţiei lui sociale, nu şi-ar fi permis să îşi satisfacă toate aceste fantezii fără să se implice cu adevărat într-o relaţie şi să iasă basma curată din toate acestea în acelaşi timp. Contractele i-au permis astfel să obţină ceea ce îşi doreşte fără a-şi pune cariera în pericol.

Nu o pot numi excepţională, dar e cu siguranţă o carte interesantă. Misterul ce se ascunde în spatele lui Christian este probabil cel care ridică cu mult cartea. Farmecul, frumuseţea şi dărnicia lui contrastează cu nevoia de control, tendinţa de a înterveni în fiecare aspect al vieţii Anei, şi cu sadomasochismul care îl caracterizează în pat. Toate acestea fac din Christian Grey un personaj al contrastelor, dar şi o reprezentare a masculinităţii şi a tot ceea ce le atrage, în mod conştient sau nu, pe femei.

Nota: 4/5

Secretul lui Spencer (Micuţele mincinoase şi secretele lor #4) – Sara Shepard

2321133

Titlu: Secretul lui Spencer

Titlu original: Pretty Little Secrets

Autor: Sara Shepard

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 176

Descriere:

În Rosewood, Pennsylvania, e vacanţă… Toată lumea se relaxează, dar mai ales Hanna, Emily, Aria şi Spencer. Ucigaşul lui Alison este la închisoare, iar A. a murit. Şi totuşi… în oraş a apărut o nouă ameninţare. Eu! Sunt noua A. şi stau la pândă.

Regula numărul unu: să-ţi cunoşti prada! Aşa că sunt cu ochii zi şi noapte pe Hanna, Emily, Aria şi Spencer. De regulă, în vacanţă se-ntâmplă multe lucruri ciudate şi totul rămâne secret. Dar… ia ghiciţi! Da, eu văd totul. Iar acum vă voi dezvălui toate secretele micuţelor mincinoase.

Degeaba speră micuţele mincinoase că pot trece neobservate. Urmează Spencer… Îşi dă întâlnire cu un tip despre care află… câteva lucruri stupefiante! Cum şi Melissa este înşelată în aşteptările ei, îi propune lui Spencer să se răzbune împreună pe el. Dar, desigur, aventura celor două surori nu poate să aibă un final cu adevărat fericit. Iar aici intervine rolul meu: să aflu toată povestea şi s-o dau în vileag…

Părerea mea:

Ultima parte a volumului de povestiri Micutele mincinoase şi secretele lor îşi desfăşoară acţiunea în casa bunicii lui Spencer, unde aceasta petrece vacanţa de Crăciun împreună cu familia ei. După arestarea iubitului Melissei, relaţia dintre cele două surori s-a înrăutăţit considerabil, iar încercările lui Spencer de a reface măcar într-o mică măsură legătura dintre ele pare iniţial că dă succes. În scurt timp însă, Spancer îşi dă seama că acest lucru nu va fi niciodată posibil ş nu se lasă nici ea mai prejos în încercarea de a obţine ceea ce doreşte.

Povestea a fost la fel de interesantă ca şi a celorlalte fete, Spencer fiind şi ea unul dintre personajele mele preferate. Cartea are o doză de suspans şi de amuzament, introducându-ne în interiorul familiei lui Spencer, şi a problemelor mocnite din interiorul acesteia totodată. O carte drăguţă, cu un final care ne arată cât de dulce poate fi răzbunarea.

Nota: 3,5/5

Secretul Ariei (Micuţele mincinoase şi secretele lor #3) – Sara Shepard

Secretul-Ariei

Titlu: Secretul Ariei

Titlu original: Pretty Little Secrets

Autor: Sara Shepard

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 176

 

Descriere:

În Rosewood, Pennsylvania, e vacanţă… Toată lumea se relaxează, dar mai ales Hanna, Emily, Aria şi Spencer. Ucigaşul lui Alison este la închisoare, iar A. a murit. Şi totuşi… în oraş a apărut o nouă ameninţare. Eu! Sunt noua A. şi stau la pândă.

Regula numărul unu: să-ţi cunoşti prada! Aşa că sunt cu ochii zi şi noapte pe Hanna, Emily, Aria şi Spencer. De regulă, în vacanţă se-ntâmplă multe lucruri ciudate şi totul rămâne secret. Dar… ia ghiciţi! Da, eu văd totul. Iar acum vă voi dezvălui toate secretele micuţelor mincinoase. E rândul Ariei…

Excursia plănuită de tatăl său se dovedeşte a fi un fiasco, aşa că se întoarce singură acasă. Temerile ei că se va plictisi nu se confirmă, pentru că are parte de o vizită-surpriză care-i va reaprinde vechea pasiune pentru… Islanda. Deşi lucrurile nu se sfârşesc tocmai bine, Aria e convinsă că n-o să afle nimeni nimic despre aventura ei. Noroc cu mine, că am stat cu ochii pe ea…

Părerea mea:

De această dată o găsim în centrul atenţiei lui A. pe Aria, care pleacă la munte împreună cu tatăl şi fratele ei, excursie organizată cu ocazie sărbătoririi Solstiţiului. Speranţa de a petrece o vacanţă liniştită alături de familia ei se spulberă în momentul în care Aria află că şi iubita tatălui ei este invitată. Aceasta se întoarce în Rosewood, dezamagită că îşi va petrece vacanţa singură, însă lucrurile iau o întorsătură neaşteptată când Aria se trezeşte în faţa uşii cu fostul ei iubit din Islanda, Hallbjorn.

Bineînţeles că vacanţa Ariei devine oricum numai plictisitoare nu, iar deciziile pe care le ia pentru a-l ajuta pe Hallbjorn să iasă din probleme m-au şocat şi m-au dezamăgit în acelaşi timp. Aria s-a făcut remarcată prin naivitatea ei şi prin modul în care tratează în joacă nişte lucruri atât de serioase. Nu am putut să nu observ diferenţa dintre Aria cea matură din serial, şi Aria din carte, care vede lumea ca fiind colorată doar în roz. Mă bucur că situaţia a fost salvată în cele din urmă, iar în final Aria a reuşit să îşi îndrepte isprăvile.

Nota: 3,5/5

Secretul lui Emily (Micuţele mincinoase şi secretele lor #2) – Sara Shepard

micutele-mincinoase-si-secretele-lor-e28093-partea-2-e28093-secretul-lui-emily

Titlu: Secretul lui Emily

Titlu original: Pretty Little Secrets

Autor: Sara Shepard

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 176

 

Descriere:

În Rosewood, Pennsylvania, e vacanţă… Toată lumea se relaxează, dar mai ales Hanna, Emily, Aria şi Spencer. Ucigaşul lui Alison este la închisoare, iar A. a murit. Şi totuşi… în oraş a apărut o nouă ameninţare.

Eu! Sunt noua A. şi stau la pândă.

Regula numărul unu: să-ţi cunoşti prada! Aşa că sunt cu ochii zi şi noapte pe Hanna, Emily, Aria şi Spencer. De regulă, în vacanţă se-ntâmplă multe lucruri ciudate şi totul rămâne secret. Dar… ia ghiciţi! Da, eu văd totul. Iar acum vă voi dezvălui toate secretele micuţelor mincinoase.

Să continuăm cu Emily… La îndemnul mamei ei şi cu anumite scopuri… secrete, Emily ajunge să joace rolul lui Moş Crăciun. Îşi face patru noi prietene foarte bune – spiriduşii care o ajută să le împartă daruri copiilor, dar lucrurile nu merg cum îşi propusese ea. Nu mi-a fost deloc greu să o urmăresc din umbră, aşa că iată-mă povestindu-vă ce i s-a întâmplat…

Părerea mea:

La fel ca şi în Secretul Hannei, acţiunea are loc în timpul vacanţei de Crăciun, pe parcursul a câtorva zile. De data aceasta cea care intră în vizorul lui A. este Emily, aceasta fiind rugată de mama ei să se angajeze la Mall ca Moş Crăciun. Scopul ei este de a se apropia de un grup de fete care este bănuit a fi responsabil de o serie de furturi de decoraţiuni, şi de a afla mai multe despre planurile lor. Emily se apropie însă prea mult de acestea, şi pune în pericol planul mamei sale.

Acţiunea acestui volum mi s-a părut a fi mai alertă decât a primului, iar Emily, deşi nu a suferit vreo schimbare majoră, m-a surprins în mod plăcut. A reuşit să se integreze în grupul Spiriduşilor Veseli, şi cu toate că lucrurile nu păreau că se vor termina cu bine, finalul a fost unul în spiritul Crăciunului. Cărticica am terminat-o foarte repede, şi la fel ca şi celelalte cărţi ale autoarei, a fost o lectură plăcută şi relaxantă, care m-a absorbit instant.

Nota:3,5/5

Secretul Hannei (Micuţele mincinoase şi secretele lor #1) – Sara Shepard

213442

Titlu: Secretul Hannei

Titlu original: Pretty Little Secrets

Autor: Sara Shepard

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 176

 

Descriere:

În Rosewood, Pennsylvania, e vacanţă… Toată lumea se relaxează, dar mai ales Hanna, Emily, Aria şi Spencer. Ucigaşul lui Alison este la închisoare, iar A. a murit. Şi totuşi… în oraş a apărut o nouă ameninţare.

Eu sunt noua A. şi stau la pândă. Regula numărul unu: să-ţi cunoşti prada! Aşa că sunt cu ochii zi şi noapte pe Hanna, Emily, Aria şi Spencer. De regulă, în vacanţă se-ntâmplă multe lucruri ciudate şi totul rămâne secret. Dar… ia ghiciţi! Da, eu văd totul. Iar acum vă voi dezvălui toate secretele micuţelor mincinoase.

Să-ncepem cu Hanna… Prietenul ei loial, Lucas, pleacă în vacanţă împreună cu familia. Rămasă singură, Hanna merge pe furiş la fitness, încearcă să-şi facă o nouă prietenă şi visează la o întâlnire personală cu antrenorul ei. Ce se întâmplă în cele din urmă cu toate acestea? Deşi Hanna se străduieşte să ţină secret, eu am aflat şi vă spun şi vouă…

Părerea mea:

După ce aflăm din volumul 4 al seriei Micuţele mincinoase cine este A. şi care este identitatea ucigaşului lui Alison, cele patru fete îşi permit să se mai destindă şi să profite de vacanţa de iarnă. Noul A. este însă pe urmele lor, şi nu le îngăduie să păstreze nici macar un secret.

Cartea este micuţă şi am terminat-o de citit foarte repede. Nu s-a remarcat prin complexitatea acţiunii, ci prin familiaritatea personajelor, de care m-am ataşat destul de mult. Am savurat cartea şi am citit-o cu mare plăcere, Hanna fiind un personaj destul de drag mie. Aceasta trece printr-o perioadă mai grea, pierzându-şi recent cea mai bună prietenă şi fiind nevoită să se confrunte cu noua ei soră vitregă, Kate. Problemele de greutate nu întârzie nici ele să apară, şi astfel este de înţeles motivul pentru care Hanna decide să urmeze un program de fitness. Iar pe lângă faptul că vrea să îşi recapete silueta, Hanna nu ezită să flirteze cu antrenorul ei… deşi are prieten.

Nota: 3,5/5

Lună nouă (Amurg #2) – Stephenie Meyer

luna-noua-amurg-vol-2

Titlu: Lună nouă

Titlu original: New Moon

Editura: RAO

Autor: Stephenie Meyer

Anul apariţiei: 2009

Nr. pagini: 480

 

Descriere:

Pentru Bella Swan un singur lucru este mult mai important decât însăşi viaţa ei: Edward Cullen. Dar a fi îndrăgostită de un vampir este chiar mai periculos decât ar putea ea să-şi imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relaţia lor cutezătoare îi pune în pericol pe toţi cei dragi lor şi cei doi îşi dau seama că necazurile abia acum încep… Toţi cititorii cuceriţi de bestsellerul lui Stephenie Meyer Amurg sunt dornici să afle cum se va desfăşura în continuare povestea celor doi neobişnuiţi îndrăgostiţi. Şi nu vor fi cu siguranţă dezamăgiţi.

În Luna Nouă, lui Stephenie Meyer îi reuşeşte din nou o irezistibilă combinaţie dintre dragoste şi suspans într-o palpitantă poveste cu vampiri şi nu numai.

Părerea mea:

 Volumul 2 din seria Amurg prezintă o perioadă mai puţin fericită din viaţa Bellei. Părăsită de Edward pe motiv că aceasta nu poate fi în siguranţă în preajma lui şi a celorlalţi membri ai familiei, Bella trece printr-o perioadă extrem de grea. Fără vreo dovadă că relaţia lor măcar a existat, ea cade într-o depresie profundă şi îi ingrijorează pe cei din jurul ei. Modul în care sunt descrise de către autoare sentimentele Bellei m-a transpus şi pe mine în pielea personajului şi m-a făcut să îi înţeleg mai bine suferinţa.

M-a bucurat nespus apropierea ei de Jacob, a cărui prezenţă a fost ca o gură de aer praspăt pentru Bella. Felul în care i-a fost alături şi încercările lui de a o face să uite de tristeţe şi să se mai înveselească m-au făcut să îl apreciez nespus de mult. Pe langă aceste calităţi ale lui Jacob pe care le-am descoperit, am aflat şi că acesta nu este un simplu băiat, ci un vârcolac, al cărui scop este de a lupta alături de haita sa împotriva vampirilor şi de a-i proteja pe oameni.

Totul culminează cu o încurcătură de proporţii, iar vieţile personajelor sunt puse în pericol. Mi-a plăcut foarte mult acest volum datorită stilului autoarei şi a modului prin care aceasta ne face să trăim în acelaşi timp cu personajele. Suspansul din cea de-a doua parte a cărţii te menţine într-o stare de permanentă încordare, iar apariţia familiei Volturi sporeşte şi mai mult farmecul acţiunii. Un volum care, după părerea mea, nu trebuie ratat!

Nota: 4,5/5