Fericirea începe azi (Beautiful #1) – Jamie McGuire

fericirea incepe azi

Titlu: Fericirea începe azi

Titlu original: Beautiful Disaster

Editura: Trei

Autor: Jamie McGuire

Anul apariţiei: 2013

Nr. pagini: 440

Descriere:

Iubirea adevărată scoate la iveală tot ce este mai bun în tine…

Abby Abernathy s-a hotărât să devină altcineva. Acum e o fată bună, nu bea şi nu vorbeşte urât, are haine cuminţi în şifonier. Crede că s-a distanţat suficient de lucrurile întunecate din trecutul ei, dar când ajunge la colegiu împreună cu prietena sa cea mai bună, dorinţa de un nou început este supusă provocărilor.

Travis Maddox, şiret, isteţ şi acoperit cu tatuaje, reprezintă tot ceea ce Abby vrea – şi trebuie – să evite. Travis îşi petrece nopţile câştigând bani din lupte, iar ziua e seducătorul numărul unu al campusului. Intrigat de rezistenţa lui Abby la farmecele sale, Travis o face să intre în viaţa lui printr-un pariu.

Părerea mea:

Având un trecut tumultuos, Abby nu doreşte decât să lase totul în urmă şi să ducă o viaţă liniştită. Colegiul i-l aduce însă în cale pe Travis Maddox, un băiat care îi aminteşte de vechea ei viaţă. Faptul că cei doi sunt atraşi unul de celălalt din prima clipă nu poate fi însă trecut cu vederea, şi chiar dacă iniţial Abby face tot posibilul să stea departe de băiatul „cel rău”, între aceştia se înfiripă o frumoasă prietenie, şi asta datorită unui pariu. Sentimentele lor devin tot mai profunde, iar viaţa liniştită a lui Abby mai agitată ca oricând. Iese la iveală faptul că Travis este un băiat destul de dificil, iar o relaţie cu el implică o mulţime de compromisuri. Trecutul lui Abby nu rămâne nici el îngropat, ci decide să iasă la suprafaţă şi să se amestece din nou în viaţa ei, şi aşa destul de complicată.

Fericirea începe azi este o poveste de dragoste foarte frumoasă, care descrie perfect o relaţie specifică acestei vârste, cu bune şi cu rele. Am remarcat stilul plăcut al autoarei încă de la început şi am fost atrasă imediat de poveste. Personajele sunt şi ele foarte uşor de îndrăgit, iar acţiunea, deşi nu foarte alertă, nu lasă loc de plictiseală. Am întâlnit multe pasaje care m-au fermecat , dar şi unele care au cam lăsat de dorit. Oricât de mult l-am plăcut pe Travis ca personaj, nu am putut să fiu de acord cu unele puncte de vedere ale acestuia. De multe ori a lăsat impresia de posesivitate excesivă, făcându-mă să mă opun multora din punctele lui de vedere. Personajul a compensat însă în privinţa majorităţii aspectelor, aşa că nu voi fi prea dură în ceea ce îl priveşte. Finalul nu a fost nici el tocmai pe gustul meu, găsind decizia lor puţin cam pripită şi bruscă.

În mare, cartea mi-a lăsat un gust plăcut, povestea a fost una pe placul meu, iar personajele mi s-au părut foarte carismatice. Lăsând deoparte aspectele mai puţin pozitive, care nu sunt tocmai numeroase, Fericirea începe azi este o carte încântătoare, cu o poveste romantică şi pasională, care te face să visezi.

Nota:4/5

Germenul Andromeda – Michael Crichton

germenul andromeda

Titlu: Germenul Andromeda

Titlu original: The Andromeda Strain

Editura: Univers

Autor: Michael Crichton

Anul apariţiei: 1976

Nr. pagini: 272

Descriere:

Datorită devierii accidentale de pe orbită a unui satelit meteorologic, acesta se reîntoarce pe Pământ purtând un germene extrem de nociv pentru fiinţa umană, germene care provoacă moartea instantanee prin coagulare sanguină. În orăşelul în care s-a prăbuşit satelitul rămân doar doi supravieţuitori: un nou-născut şi un bătrân bolnav de ulcer. Ce a zădărnicit, în cazul lor, acţiunea germenului adus din spaţiul extraterestru? Ce element de apărare au avut în comun aceşti doi reprezentanţi atât de diferiţi ai speciei umane?

Părerea mea:

După ce un satelit încurcă planurile oamenilor de ştiinţă şi revine pe Pământ mai devreme decât ar fi trebuit, se declanşază infernul. Odată cu acesta, pe suprafaţa terestră ajunge şi un germene necunoscut, care ucide toţi locuitorii micuţului orăşel în care aterizează. Există însă şi doi supravieţuitori, care aparent nu au absolut nimic în comun, dar asupra cărora efectul distrugător al germenului nu a avut niciun rezultat. Cercetătorii încearcă astfel să afle natura acestuia şi să împiedice răspândirea lui pe restul planetei, deoarece rezultatul ar putea fi unul devastator.

O lectură aparent banală, Germenul Andromada a reuşit însă să mă impresioneze într-un mod foarte plăcut. Fiind o carte mai veche, şi neavând vreo idee despre autor (auzind abia ulterior că este unul destul de cunoscut perioadei lui, şi un reprezentant al acestui gen), am dat peste ea absolut întâmplător şi m-am decis să îi dau o şansă. Singurul lucru care mi-a atras atenţia este faptul că e o carte science-fiction, lucru ce mi-a stârnit curiozitatea într-o oarecare măsură. Acest slab presentiment s-a transformat însă într-o certitudine, deoarece cartea nu este doar o poveste pur ficţională, ci o adevărată lecţie, cuprinzând informaţii dintr-o mulţime de domenii. Cartea este astfel extrem de bine documentată, munca autorului fiind răsplătită printr-un roman cu o poveste foarte veridică, care mie personal mi-a dat impresia de multe ori că se întămplă în viitor, şi nu în trecut.

Personajele sunt iniţial destul de numeroase, iar acţiunea se învârte în jurul mai multora dintre ele. Acest lucru nu este însă foarte deranjant, pentru că în scurt timp atenţia este concentrată în jurul grupului de cercetători care au un rol decisiv din acest punct. Cartea nu este una foarte dinamică din punct de vedere al acţiunii, accentul fiind pus pe ştiinţă, pe înţelegerea faptelor şi pe descoperirea naturii germenului. În carte am întâlnit o mulţime de schiţe şi desene care m-au ajutat să înţeleg mai bine despre ce e vorba, şi care au conferit cărţii o notă în plus de credibilitate.

Pot spune cu sinceritate că Germenele Andromeda este o carte interesantă, ce va satisface cu uşurinţă nevoia de cunoaştere a unora dintre cititori, introducându-ne într-o lume veridică, şi poate chiar una a viitorului.

Nota: 4/5

Zori de zi (Amurg #4) – Stephenie Meyer

zori de zi

Titlu: Zori de zi

Titlu original: Breaking Dawn

Editura: RAO

Autor: Stephenie Meyer

Anul apariţiei: 2009

Nr. pagini: 768

Descriere:

Atunci când iubeşti persoana care te ucide, nu mai ai de ales. Cum poţi să fugi, cum poţi să lupţi, când asta i-ar face rău persoanei iubite? Dacă viaţa ta ar fi tot ce ai putea să-i dăruieşti celui iubit, cum ai putea să nu i-o dai? Dacă ar fi cineva pe care l-ai iubi cu adevărat? A fi irevocabil indrăgostită de un vampir reprezintă pentru Bella Swan atât fantezie cât şi coşmar, împletite într-o realitate extrem de periculoasă. Pe de-o parte este pasiunea ei intensă pentru vampirul Edward Cullen şi pe de altă parte legătura strânsă dintre ea şi vârcolacul Jacob Black, iar Bella a fost nevoită să îndure un an plin de tentaţii tumultuoase, pierderi şi lupte acerbe între rivali pentru a ajunge la deznodământul dorit. Decizia ei iminentă de a alege fie întunecata, dar seducătoarea lume a nemuritorilor, fie o viaţă simplă de muritoare reprezintă acum firul de care atârnă soarta a doua triburi. Alegerea ei a declanşat însă şi o serie de evenimente neaşteptate ce vor avea, probabil, consecinţe inimaginabile. Iar viaţa Bellei ar putea fi distrusă pentru totdeauna.

Părerea mea:

Volumul patru al seriei Amurg m-a surprins prin dimensiune şi prin faptul că a cuprins în paginile lui o mulţime de evenimente. Romanul este împărţit în trei părţi, prima şi a treia fiind prezentate din perspectiva Bellei, iar cea de-a doua din perspectiva lui Jacob. Aceasta a fost bineînţeles şi preferata mea, fiind un moment unic al poveştii, care până acum s-a făcut cunoscută doar din punctul de vedere al Bellei.

Romanul începe cu nunta lui Edward şi a Bellei, şi continuă cu plecarea acestora în luna de miere. Totul decurge bine şi frumos, nunta se desfăşoară fără conflicte majore, în ciuda prezenţei atât a vampirilor cât şi a vârcolacilor, iar destinaţia lunii de miere se dovedeşte cu adevărat specială şi neaşteptată. Într-un cadru retras şi romantic cei doi petrec clipe deosebite, dar liniştea lor este spulberată atunci când Bella rămâne însărcinată, iar viaţa ei este pusă în mare primejdie. Din acest punct totul se transformă într-o luptă dusă de familia Cullen împotriva tuturor celor care îi ameninţă. Aceştia caută sprijin în toate colţurile lumii, au loc alianţe neaşteptate, iar vârcolacii nu se lasă nici ei mai prejos, mai ales că acum Jacob are un motiv mult mai puternic pentru care să lupte.

Întâlnim situaţii neprevăzute la tot pasul, Familia Volturi devine o ameninţare mai serioasă ca oricând, suspansul reuşind să pună stăpânire pe mine în întregime. Numeroasele primejdii care îi ameninţă pe eroii noştri m-au făcut să tresar de fiecare dată când pericolul ameninţa, şi m-au ţinut în permanenţă cu sufletul la gură. M-am bucurat, am sperat şi am luptat odată cu personajele, iar povestea îmi va rămâne cu siguranţă întipărită în minte mult timp de acum încolo.

Nota: 5/5

Eclipsa (Amurg #3) – Stephenie Meyer

eclipsa

Titlu: Eclipsa

Titlu original: Eclipse

Editura: RAO

Autor: Stephenie Meyer

Anul apariţiei: 2009

Nr. pagini: 544

Descriere:

Mai pasional, mai tulburător, mai captivant. Eclipsa este a treia carte din seria AMURG în care se continuă povestea adolescentei Bella Swan şi a vampirului Edward Cullen de care e îndrăgostită. Prietenia Bellei cu vârcolacul Jack nu este deloc pe placul lui Edward Cullen, dar primejdia în care se află Bella, ameninţată de Victoria şi de vampirii nou-născuţi creaţi de aceasta, îi apropie pe Edward şi pe Jack şi duce chiar la o alianţă între vampiri şi vârcolaci. Bella suferă neputând răspunde dragostei lui Jack, dar trebuie să-şi urmeze pasiunea, să fie împreună cu Edward oricât de mare ar fi preţul pe care trebuie să-l plătească. Pentru asta însă trebuie să rupă legăturile cu lumea oamenilor, pas pentru care nu este încă pregătită. Zbuciumul din inima Bellei, iubirea nemărginită a lui Edward şi umanitatea vârcolacului învolburează de pasiune acest roman în care nu întâmplător personajele se regăsesc în trăirile eroilor din La răscruce de vânturi.

Părerea mea:

În acest volum viaţa Bellei este pusă din nou în pericol, Victoria strângând o întreagă armată de vampiri nou-născuţi pentru a răzbuna viaţa lui James. Acest lucru îi determină pe vampiri şi pe vârcolaci să se alieze şi să o protejeze pe Bella, încercând să treacă peste faptul că natura i-a creat pentru a fi duşmani. Amurg, aşa cum şi bănuiam, este genul de serie care devine mai bună de la un volum la altul. Acţiunea se precipită, pericolele apar la tot pasul, iar în timp ce eşti captivat de poveste ajungi să îndrăgeşti şi să te ataşezi foarte mult şi de personaje. Stilul lui Stephenie Meyer este unul foarte plăcut, iar cartea a fost şi de această dată pe gustul meu.

Numărul paginilor a crescut şi el, ceea nu nu a putut decât să mă bucure. Am remarcat faptul că autoarea ne-a făcut cunoştinţă cu o parte din trecutul personajelor, şi am ajuns să îndrăgesc unele mai mult decât altele. Astfel Jasper şi Alice au devenit două dintre personajele mele preferate, aceştia formând un cuplu foarte reuşit. Sunt carismatici, puţin misterioşi şi joacă un rol important în desfăşurarea acţiunii, aşa că i-am îndrăgit cu mare uşurinţă şi am citit cu nespusă plăcere pasajele în care autoarea concentra atenţia asupra lor.

Pot spune că dintre toate volumele seriei, acesta a avut cel mai mare impact asupra mea deoarece cu ajutorul lui m-am hotărât să schimb tabăra şi să devin Team Jacob. Înclinaţia mea spre vârcolaci s-a născut încă din volumul 2, dar de această dată am reuşit să mă hotărăsc asupra deciziei mele. În acest volum am aflat legendele tribului Quilette, am cunoscut mai bine haita şi m-am îndrăgostit definitiv de ea. Autoarea a pus accent pe aceasta, grupul vârcolacilor devenind astfel o parte foarte importantă a poveştii. Joaca Bellei de-a dragostea şi incapacitatea ei de a păstra alături de ea doar pe unul dintre cei doi pretendenţi m-a întors puţin împotriva ei, nefiind sub nicio formă de acord cu modul în care îi oferea lui Jacob speranţe şi îl făcea să sufere.

Volumul este cu siguranţă unul foarte bun, poveste devine din ce în ce mai interesantă, iar deciziile care trebuie luate pot schimba decisiv cursul acţiunii. Suspansul, pericolul şi iubirea se împletesc astfel într-un roman pe care cu greu vei putea să nu îl îndrăgeşti.

Nota:4,5/5

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil Petrescu

ultima-noapte-de-dragoste-intaia-noapte-de-razboi

Titlu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Titlu original: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Autor: Camil Petrescu

Editura: Curtea Veche

Anul apariţiei: 2009

Nr. pagini: 368

Descriere:

„La apariţie, în 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasică de dragoste şi un jurnal de război, greu de legat între ele. Persoana întâi a naraţiunii nu părea suficientă pentru a fi citite împreună. Şi mai era ceva, impresia, nu chiar uşor de formulat, că nici gelozia, nici războiul nu aveau înfăţişarea cunoscută din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum să ştie încă era că, sub ochii ei, se petrecea o reformă a romanului pe cât de profundă, pe atât de radicală, şi că, în pofida inerţiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodată acelaşi după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.” – NICOLAE MANOLESCU

Părerea mea:

Aşa cum reiese şi din titlu, romanul este structurat pe două părţi, fiecare dintre acestea prezentând două experienţe fundamentale trăite de protagonist: dragostea, respectiv războiul. Personajul principal este Ştefan Ghiorghidiu, student la filozofie, care se îndrăgosteşte de o altă studentă, Ela. De remarcat este faptul că personajul nostru este genul de persoană care analizează totul în cel mai mic detaliu, şi nu pune deloc accent pe lucrurile materiale. Romanul este scris la persoana I, şi ne sunt astfel dezvăluite toate gândurile şi frământările personajului, fiind astfel un roman de analiză psihologică.

Cei doi duc iniţial o viaţă simplă şi trăiesc o poveste de dragoste foarte frumoasă, dar după ce Ştefan primeşte o moştenire considerabilă, acesta descoperă şi o altă faţă a soţiei lui, una care nu îi este tocmai pe plac. Ela se implică activ în discuţiile despre bani şi este dornică să pătrundă în societate, fapt care acum îi este facilitat de noua condiţie materială. Pe de cealaltă parte, Ştefan se simte detaşat de toată această situaţie, nu pune niciun preţ pe aceste lucruri şi se simte dezamăgit de atitudinea Elei. Situaţia culminează cu apariţia domnului G., pe care Ştefan îl bănuieşte a fi amantul soţiei lui, iar din acest punct protagonistul vede în fiecare apropiere a celor doi o trădare, uneori presupunerile acestuia fiind duse la extrem. Izbucnirea războiului îl reţine pe frontul de luptă în cea de-a doua parte a romanului, iar nenorocirile petrecute aici pun în umbră suferinţa provocată de temerile lui cu privire la Ela.

Am avut ceva reţineri în a mă apuca de acest roman datorită mai multor păreri negative auzite, pe care pot spune că nu le împărtăşesc. Spre surprinderea mea, romanul m-a cucerit în totalitate, am fost captivată de analiza minuţioasă realizată de Ştefan Ghiorghidiu, şi am admirat curajul autorului de a pune pe aceeaşi scenă două aspecte diferite, pe care să le separe în acelaşi timp. Iubirea a fost însă estompată în final de tragismul războiului, care şi-a pus amprenta asupra personajului. Am aflat faptul că prima parte este în întregime ficţională, în timp ce cea de-a doua se bazează pe jurnalul de front al autorului, precum şi pe alte documente şi articole ale perioadei respective (iată şi avantajul studierii unei opere pentru bac 😀 ). M-a bucurat să aflu acest lucru deoarece apreciez foarte mult romanele care au un astfel de fundament.

Chiar dacă este un roman psihologic, de analiză, am fost plăcut surpinsă de faptul că acţiunea nu lipseşte nici ea, iar totul este construit într-o manieră realistă, care îmbină perfect faptele cu analiza. Lecturarea acestuia nu a fost la fel de uşoară ca a celorlalte romane citite în ultima vreme, dar asta nu mi-a afectat cu nimic plăcerea de a citi, reuşind foarte uşor să mă las purtată de poveste, şi fiind surpinsă de luciditatea analizei lui Camil Petrescu.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război nu este doar un roman de citit pentru şcoală, ci o lectură necesară fiecăruia dintre noi, care pe mine personal m-a surprins într-un mod plăcut, şi m-a învăţat cât de important este să le acordăm atenţie şi romanelor clasice româneşti, a căror frumuseţe nu a reuşit nici până acum să se estompeze, după atâţia ani.

Nota: 4,5/5

Balul fetelor moarte (Vampirii din Morganville #2) – Rachel Caine

balul fetelor moarte

Titlu: Balul fetelor moarte

Titlu original: The Dead Girls’ Dance

Autor: Rachel Caine

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2010

Nr. pagini: 384

Descriere:

Bine aţi venit în Morganville, Texas! Nu rămâneţi pe afară după ce se lasă întunericul…

Claire Danvers nu duce lipsă de provocări… cum ar fi viaţa printre creaturile nopţii. Partea bună este că are un straşnic vecin de cameră (care are obiceiul să dispară odată cu răsăritul soarelui) şi un nou iubit (care are talentul de a da veşnic de necazuri). Între timp, o frăţie îşi organizează anualul Bal al Fetelor Moarte şi – surpriză! – Claire şi prietena ei Eve, proscrisă ca şi ea, sunt invitate. Fetele se duc la petrecere, sperând să găsească acolo ajutorul de care au nevoie pentru salvarea lui Shane. Dar când află adevăratul motiv al invitaţiei, întregul iad se dezlănţuie, fiindcă de data aceasta viii şi morţii deopotrivă sunt gata să sfâşie cortina nopţii.

Părerea mea:

Acţiunea cărţii este reluată exact din puncul în care primul volum ne-a lăsat. Tatăl lui Shane reprezintă o reală ameninţare pentru cei patru prieteni, iar scopul acestuia de a-i ucide pe toţi vampirii din Morganville nu va face altceva decât să îi pună şi mai mult în pericol. Shane ajunge astfel să fie acuzat pe nedrept de o crimă, iar pedeapsa urmează a fi chiar moartea. Claire, Eve şi Michael nu lasă însă lucrurile aşa, şi fiecare încearcă să facă tot ce îi stă în putere pentru a-l proteja.

Acţiunea este într-adevăr mai alertă iar situaţiile mai surprinzătoare. Personajele iau decizii la care de multe ori nu m-aş fi aşteptat şi am fost uşor surpinsă de unele lucruri. Am citit cartea cu mai mult interes spre deosebire de primul volum, însă nu am reuşit să trec în totalitate peste stilul autoarei, care şi de această dată a cam lăsat de dorit. Ceea ce m-a bucurat a fost faptul că în acest volum Monica nu a mai fost lăsată nepedepsită pentru răutăţile ei, şi nu m-am putut abţine să nu mă bucur măcar puţin de suferinţa antipaticei fete. Acesta a fost şi singurul moment în care am fost de acord cu acţiunile tatălui lui Shane, personaj care de altfel nu este deloc pe placul meu.

Am încercat să trec cu vederea anumite aspecte care nici de această dată nu m-au satisfăcut, şi să privesc părţile bune. Acţiunea a fost mai vioaie, am aflat unele lucruri destul de interesante şi au fost dezvăluite mai multe informaţii cu privire la vampiri. Balul fetelor moarte este o carte uşurică, pe placut pasionaţilor de cărţi cu vampiri dar nu numai, care sunt în căutare de o poveste adolescentină şi cu un iz de pericol şi supranatural.

Nota: 3/5

Căutând-o pe Alaska – John Green

cautand-o pe alaska

Titlu: Căutând-o pe Alaska

Titlu original: Looking for Alaska

Autor: John Green

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2014

Nr. pagini: 288

Descriere:

Primul prieten.
Prima iubire.
Ultimele cuvinte.

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut”.

Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?”

DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

Părerea mea:

Nefiind prima carte a lui John Green citită, eram obişnuită cu stilul lui şi mă pregăteam pentru o poveste la fel de specială ca şi Sub aceeaşi stea. Aşteptările mi-au fost îndeplinite, iar Căutând-o pe Alaska nu s-a lăsat deloc mai prejos. Aş putea spune chiar că m-am ataşat mai repede de poveste, iar autorul a reuşit de multe ori să mă facă să îmi pun anumite semne de întrebare.

Miles Halter este un adolescent obişnuit şi destul de singuratic, care decide să se transfere la o şcoală cu internat, sperând că aici va găsi acel ceva pe care îl căuta de mult, şi pe care la vechea lui şcoală nu l-ar fi putut găsi. Aici însă cunoaşte persoane interesante şi devine captivat de misterioasa Alaska Young. Replicile acesteia dau de gândit, iar faptul că alternează permanent între stări extreme, anticipează parcă ceea ce urmează să se întâmple. Cu toate acestea, momentul în care acţiunea s-a schimbat complet a fost ca un şoc pentru mine şi a reuşit să mă bulverseze total, nevenindu-mi să cred întorsătura completă de situaţie care tocmai a avut loc. În tot restul romanului Miles şi prietenii lui încearcă să îşi explice ceea ce s-a întâmplat şi să găsească răspunsuri la întrebări.

Oricât de mult ai încerca să te detaşezi de cele petrecute, e aproape imposbil. Talentul cu care John Green a conturat fiecare moment te induce vrând-nevrând în starea personajelor, te face să trăieşti odata cu ele, să încerci să îţi dai seama ce s-a întâmplat şi să găseşti o explicaţie plauzibilă.

Am rămas şi de această dată impresionată de profunzimea trăirilor personajelor şi de zecile de întrebări pe care cartea le trezeşte (sau poate chiar le retrezeşte) în interiorul nostru. Am remarcat de asemenea asemănarea dintre protagonşti şi adolescenţii reali, acest lucru contribuind şi el la crearea unei atmosfere atât de veridice. Căutând-o pe Alaska nu este o carte care trebuie descrisă, ci citită şi simţită, pentru că este cu adevărat specială.

Nota: 5/5