Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil Petrescu

ultima-noapte-de-dragoste-intaia-noapte-de-razboi

Titlu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Titlu original: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Autor: Camil Petrescu

Editura: Curtea Veche

Anul apariţiei: 2009

Nr. pagini: 368

Descriere:

„La apariţie, în 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasică de dragoste şi un jurnal de război, greu de legat între ele. Persoana întâi a naraţiunii nu părea suficientă pentru a fi citite împreună. Şi mai era ceva, impresia, nu chiar uşor de formulat, că nici gelozia, nici războiul nu aveau înfăţişarea cunoscută din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum să ştie încă era că, sub ochii ei, se petrecea o reformă a romanului pe cât de profundă, pe atât de radicală, şi că, în pofida inerţiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodată acelaşi după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.” – NICOLAE MANOLESCU

Părerea mea:

Aşa cum reiese şi din titlu, romanul este structurat pe două părţi, fiecare dintre acestea prezentând două experienţe fundamentale trăite de protagonist: dragostea, respectiv războiul. Personajul principal este Ştefan Ghiorghidiu, student la filozofie, care se îndrăgosteşte de o altă studentă, Ela. De remarcat este faptul că personajul nostru este genul de persoană care analizează totul în cel mai mic detaliu, şi nu pune deloc accent pe lucrurile materiale. Romanul este scris la persoana I, şi ne sunt astfel dezvăluite toate gândurile şi frământările personajului, fiind astfel un roman de analiză psihologică.

Cei doi duc iniţial o viaţă simplă şi trăiesc o poveste de dragoste foarte frumoasă, dar după ce Ştefan primeşte o moştenire considerabilă, acesta descoperă şi o altă faţă a soţiei lui, una care nu îi este tocmai pe plac. Ela se implică activ în discuţiile despre bani şi este dornică să pătrundă în societate, fapt care acum îi este facilitat de noua condiţie materială. Pe de cealaltă parte, Ştefan se simte detaşat de toată această situaţie, nu pune niciun preţ pe aceste lucruri şi se simte dezamăgit de atitudinea Elei. Situaţia culminează cu apariţia domnului G., pe care Ştefan îl bănuieşte a fi amantul soţiei lui, iar din acest punct protagonistul vede în fiecare apropiere a celor doi o trădare, uneori presupunerile acestuia fiind duse la extrem. Izbucnirea războiului îl reţine pe frontul de luptă în cea de-a doua parte a romanului, iar nenorocirile petrecute aici pun în umbră suferinţa provocată de temerile lui cu privire la Ela.

Am avut ceva reţineri în a mă apuca de acest roman datorită mai multor păreri negative auzite, pe care pot spune că nu le împărtăşesc. Spre surprinderea mea, romanul m-a cucerit în totalitate, am fost captivată de analiza minuţioasă realizată de Ştefan Ghiorghidiu, şi am admirat curajul autorului de a pune pe aceeaşi scenă două aspecte diferite, pe care să le separe în acelaşi timp. Iubirea a fost însă estompată în final de tragismul războiului, care şi-a pus amprenta asupra personajului. Am aflat faptul că prima parte este în întregime ficţională, în timp ce cea de-a doua se bazează pe jurnalul de front al autorului, precum şi pe alte documente şi articole ale perioadei respective (iată şi avantajul studierii unei opere pentru bac😀 ). M-a bucurat să aflu acest lucru deoarece apreciez foarte mult romanele care au un astfel de fundament.

Chiar dacă este un roman psihologic, de analiză, am fost plăcut surpinsă de faptul că acţiunea nu lipseşte nici ea, iar totul este construit într-o manieră realistă, care îmbină perfect faptele cu analiza. Lecturarea acestuia nu a fost la fel de uşoară ca a celorlalte romane citite în ultima vreme, dar asta nu mi-a afectat cu nimic plăcerea de a citi, reuşind foarte uşor să mă las purtată de poveste, şi fiind surpinsă de luciditatea analizei lui Camil Petrescu.

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război nu este doar un roman de citit pentru şcoală, ci o lectură necesară fiecăruia dintre noi, care pe mine personal m-a surprins într-un mod plăcut, şi m-a învăţat cât de important este să le acordăm atenţie şi romanelor clasice româneşti, a căror frumuseţe nu a reuşit nici până acum să se estompeze, după atâţia ani.

Nota: 4,5/5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s