Cincizeci de umbre întunecate (Fifty Shades #2) – E.L. James

cincizeci-de-umbre-intunecate-fifty-shades-vol-2_1_produsTitlu: Cincizeci de umbre întunecate

Titlu original: Fifty Shades Darker

Autor: E.L. James

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 624

Descriere:

Romantic, amuzant şi încărcat de erotism, acest roman te cucereşte, te captivează şi te domină.

Intimidată de gusturile speciale şi secretele întunecate ale tânărului şi frumosului om de afaceri Christian Grey, Anastasia Steele se desparte de acesta şi îşi începe cariera la o editură din Seattle.

Însă dorul de Christian o urmareşte neîncetat, iar atunci când acesta îi propune un nou „contract“, Anastasia nu poate rezista. Ei reîncep relaţia, iar Anastasia află mai multe despre trecutul chinuitor al iubitului ei pervertit, provocator şi măcinat de frământări.

În timp ce Christian se luptă cu demonii săi interiori, Anastasia este nevoită să se confrunte cu furia şi invidia unei femei care a făcut parte din viaţa lui Grey înaintea ei şi trebuie să ia cea mai importantă decizie din viaţa sa.

Părerea mea:

După ce primul volum se termină într-un mod deloc plăcut, relaţia protagoniştilor nemaiavând prea multe şanse de reuşită, în volumul 2 se pare că apele tulburi îşi revin la normal surprinzător de repede. Christian realizează că Anastasia înseamnă foarte mult pentru el, iar viaţa fără aceasta parcă nu mai are sens. Astfel, el face chiar şi un compromis, fiind dispus să renunţe la o mare parte din dorinţele lui întunecate doar să o poată avea pe Anastasia alături de el.

De această dată reuşim să aflăm mai multe lucruri despre trecutul lui Christian, iar motivele pentru care el este în prezent un bărbat atât de dificil încep să iasă uşor uşor la iveală. Persoane din trecutul lui îşi fac şi ele simţită prezenţa, complicând tot mai mult lucrurile.

Cu toate acestea, cel de-al doilea volum m-a dezamăgit puţin, fiind din punct de vedere al acţiunii sub primul. Acesta parcă nu a reuşit să mă prindă, şi nu de puţine ori monotonia a reuşit să îşi facă simţită prezenţa. Şi de parcă acestea nu ar fi de ajuns, nu pot trece cu vederea nici faptul că de multe ori lucrurile au devenit puerile şi neverosimile. Nici măcar sfârşitul nu a reuşit să mă surprindă sau să îmi atragă atenţia în mod special, ci din contră, mi s-a părut a fi unul destul de banal.

Deşi acest volum nu a fost tocmai pe gustul meu, şi nici sfârşitul unul prea promiţător, trebuie să recunosc că am o oarecare curiozitatea în privinţa celui de-al treilea volum, şi speranţa că acesta va fi unul mai bun.

Nota: 3,5/5

Anunțuri

E uşor să te iubesc (Contours of the Heart #1) – Tammara Webber

e usor sa te iubesc

Titlu: E uşor să te iubesc

Titlu original: Easy

Editura: Epica

Autor: Tammara Webber

Anul apariţiei: 2013

Nr. pagini: 352

Descriere:

SALVATĂ DE UN STRĂIN. BÂNTUITĂ DE UN SECRET. CÂTEODATĂ, DRAGOSTEA NU-I UN LUCRU SIMPLU…

El o urmăreşte, dar nu face cunoştinţă cu ea până când, odată, într-o întâlnire neaşteptată, el devine salvatorul ei. Atracţia dintre ei e incontestabilă. Totuşi trecutul, pe care el s-a străduit atât de mult să-l depăşească, şi viitorul, în care ea-şi pune atât de mari speranţe, ameninţă să-i despartă. Numai împreună ar putea să lupte cu durerea şi vinovăţia, să înfrunte adevărul şi să găsească neașteptata putere a dragostei.

Jackie este o fată frumoasă, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil şi i se pare că viaţa e uşoară şi viitorul îi zâmbeşte. Fără veste, iubitul o părăseşte pentru că vrea să încerce ceva nou, iar durerea despărţirii o face să nu mai ajungă la cursuri şi să fie la un pas să piardă examenul şi anul. Scapă ca prin urechile acului dintr-o tentativă de viol, părinţii îi spun că se duc la schi atunci când hotărăște să vină şi ea acasă în vacanţă… De unde să înceapă să se refacă? De n-ar fi prietenii, s-ar prăbuși. Pas cu pas, ei o ajută să meargă mai departe. E ca într-un joc, îi vor spune ei şi o vor învăţa că este destul de puternică pentru a supravieţui.

Tammara Webber scrie o carte despre obsesie, punând-o sub lupă şi cântărindu-i bunele şi relele. Fiecare dintre personajele sale, atât de vii şi de colorate, are nişte demoni personali pe care trebuie să-i învingă, principalii vinovaţi pentru „greşeli” fiind: obişnuinţa care te face orb la realitate, dorinţa de a avea succes cu orice preţ, rivalitatea care calcă totul în picioare, ruşinea care te amuţeşte când ar trebui să strigi, neîncrederea că „de data asta” va fi altfel, va fi bine.

Cum iei cea mai bună decizie? E foarte uşor când iubeşti!

Pentru că, pe lângă tema violului – o fărădelege care lasă traume adânci şi totuşi, de regulă, este simplist expediată, bagatelizată, considerându-se că se poate „rezolva” la mica înţelegere între părţi şi mai ales, atât de adesea, aruncându-se vina asupra… victimei! – ţi se oferă una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste, captivantă prin descrierea scenelor de interacţiune între protagonişti unde, citind, te simţi deopotrivă intrus şi curios, şi fascinantă prin multiplele meandre, prin surprizele care se ţin lanţ, prin arta cu care scriitoarea ştie să te ţină cu sufletul la gură şi cu pumnii strânşi pentru personajele pe care le îndrăgeşti necondiţionat.

Părerea mea:

După ce este părăsită de iubitul ei cu care a avut o relaţie serioasă de 3 ani, Jacqueline trece printr-o perioadă nu tocmai bună. Şi pentru că un rău nu vine întodeauna singur, Jackie este pe punctul de a fi violată de unul dintre amicii fostului ei iubit, după ce aceasta iese de la o petrecere. Un tip misterios îşi face însă apariţia, şi o salvează din ghearele lui Buck, declanşând în Jacqueline sentimente pe care aceasta nu ar mai fi crezut că le-ar mai putea simţi vreodată pentru altcineva, după despărţirea de Kennedy. În peisaj apare însă şi Landon, meditatorul care o ajută virtual să depăşească problemele pe care le are cu şcoala în urma despărţirii. Mesajele pe care cei doi le schimbă nu se opresc doar la temele pentru economie, iar glumele şi flirturile nevinovate se strecoară şi ele în conversaţie.

Personajele sunt foarte bine alese şi multe lucruri au reuşit să mă surprindă în bine pe parcursul cărţii. Legătura creată între personajele principale a fost foarte evidentă din prima clipă, iar autoarea a pus în scenă atât de frumos momentele dintre cei doi, încât parcă m-au făcut şi pe mine să simt fluturi în stomac.

Pe lângă faptul că este o frumoasă poveste de dragoste, cartea ne prezintă realitatea aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Nu întodeauna reuşim să ne înfruntăm temerile din prima, şi nu întodeauna reuşim să trecem cu uşurinţă peste un trecut nu prea luminos. Cartea reuşeşte însă să cuprindă toate aceste aspecte, care se contopesc într-o minunată poveste de iubire.

Nota: 4,5/5

La răscruce de vânturi – Emily Bronte

la-rascruce-de-vanturi_1_produs

Titlu: La răscruce de vânturi

Titlu original: Wuthering Heights

Editura: Leda

Autor: Emily Bronte

Anul apariţiei: 2005

Nr. pagini: 352

Descriere:

„Melodrama romantică – cu care Emily Brontë era, neîndoielnic, familiarizată – îşi datora imensul succes efectelor create de ambiguitate şi de vagul trăirilor eroilor. […] În La răscruce de vânturi, lucrurile se petrec exact în sens invers: cu toate că întâmplările relatate pot să şocheze, să pară uneori incredibile, sunt prezentate, în majoritatea cazurilor, cu o mare claritate şi precizie. […] Critica literară a numit acest tip de scriitură „imaginaţie concretă” şi, ori de câte ori vorbeşte despre ea, nu uită să spună că Emily Brontë e „întemeietoarea acestei caracteristici a romanului englez modern” [J. A. Marshall]. După 1847, se vor întâlni tot mai des cazuri în care va fi definitorie forţa de a contopi obiectul sau acţiunea concretă cu descrierea senzaţiei produse de ele, forţa de a scrie despre vizibil şi tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Brontë a ridicat o povestire melodramatică la nivelul unei trăiri tragice.” – Dan Grigorescu

Părerea mea:

La răscruce de vânturi este singurul roman al autoarei Emily Bronte, ea murind la vârsta de doar 30 de ani din cauza tuberculozei. Stilul acesteia s-a diferenţiat de al surorilor ei, fiind unul realist, iar construcţia personajelor realizându-se în concordanţă cu cadrul în care are loc acţiunea, şi anume moșia Wuthering Heights, un loc mohorât, aflat în bătaia vânturilor şi în mijlocul pustietăţii.

Romanul este construit în jurul iubirii dintre Heathclif și Catherine, iubire ce depăşeste limitele normalităţii. Dragostea dintre cei doi este pe cât de autentică şi de reală, pe atât de imposibilă şi de pusă la încercări. Prezentând povestea mai multor generaţii, cartea ne dovedeşte cât de mult acţiunile noastre pot influenţa ceea ce va urma, urmaşii noştrii fiind obligaţi de multe ori să repete trecutul. Personajele sunt extrem de bine individualizate, iar accentul este pus în mod special pe trăsăturile lor negative, acest lucru amplificând ideea de destin tragic.

La răscruce de vânturi este cu siguranţă una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit până acum. Fiind o capodoperă a literaturii clasice engleze, nici nu mi-am închipuit că nu va fi pe placul meu, însă mi-a depăşit cu mult aşteptările. M-a intrigat în mod special profunzimea iubirii dintre Heathclif și Catherine, şi am încercat pe cât posbilbil să încerc să îl înţeleg pe Heathclif, deoarece prin acţiunile lui acesta a dat de cele mai multe ori dovadă de răutate şi cruzime. Toate acestea contrastează în mod dureros cu momentele de slăbiciune în care îşi arată iubirea pentru Catherine, făcându-mă să îmi fie imposbil să îl urăsc.

Am citit cartea pe nerăsuflate şi mi-a plăcut la nebunie fiecare părticică din ea, de aceea o recomand tuturor, fiind un must read în adevăratul sens al cuvântului!

Nota: 5/5