La răscruce de vânturi – Emily Bronte

la-rascruce-de-vanturi_1_produs

Titlu: La răscruce de vânturi

Titlu original: Wuthering Heights

Editura: Leda

Autor: Emily Bronte

Anul apariţiei: 2005

Nr. pagini: 352

Descriere:

„Melodrama romantică – cu care Emily Brontë era, neîndoielnic, familiarizată – îşi datora imensul succes efectelor create de ambiguitate şi de vagul trăirilor eroilor. […] În La răscruce de vânturi, lucrurile se petrec exact în sens invers: cu toate că întâmplările relatate pot să şocheze, să pară uneori incredibile, sunt prezentate, în majoritatea cazurilor, cu o mare claritate şi precizie. […] Critica literară a numit acest tip de scriitură „imaginaţie concretă” şi, ori de câte ori vorbeşte despre ea, nu uită să spună că Emily Brontë e „întemeietoarea acestei caracteristici a romanului englez modern” [J. A. Marshall]. După 1847, se vor întâlni tot mai des cazuri în care va fi definitorie forţa de a contopi obiectul sau acţiunea concretă cu descrierea senzaţiei produse de ele, forţa de a scrie despre vizibil şi tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Brontë a ridicat o povestire melodramatică la nivelul unei trăiri tragice.” – Dan Grigorescu

Părerea mea:

La răscruce de vânturi este singurul roman al autoarei Emily Bronte, ea murind la vârsta de doar 30 de ani din cauza tuberculozei. Stilul acesteia s-a diferenţiat de al surorilor ei, fiind unul realist, iar construcţia personajelor realizându-se în concordanţă cu cadrul în care are loc acţiunea, şi anume moșia Wuthering Heights, un loc mohorât, aflat în bătaia vânturilor şi în mijlocul pustietăţii.

Romanul este construit în jurul iubirii dintre Heathclif și Catherine, iubire ce depăşeste limitele normalităţii. Dragostea dintre cei doi este pe cât de autentică şi de reală, pe atât de imposibilă şi de pusă la încercări. Prezentând povestea mai multor generaţii, cartea ne dovedeşte cât de mult acţiunile noastre pot influenţa ceea ce va urma, urmaşii noştrii fiind obligaţi de multe ori să repete trecutul. Personajele sunt extrem de bine individualizate, iar accentul este pus în mod special pe trăsăturile lor negative, acest lucru amplificând ideea de destin tragic.

La răscruce de vânturi este cu siguranţă una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit până acum. Fiind o capodoperă a literaturii clasice engleze, nici nu mi-am închipuit că nu va fi pe placul meu, însă mi-a depăşit cu mult aşteptările. M-a intrigat în mod special profunzimea iubirii dintre Heathclif și Catherine, şi am încercat pe cât posbilbil să încerc să îl înţeleg pe Heathclif, deoarece prin acţiunile lui acesta a dat de cele mai multe ori dovadă de răutate şi cruzime. Toate acestea contrastează în mod dureros cu momentele de slăbiciune în care îşi arată iubirea pentru Catherine, făcându-mă să îmi fie imposbil să îl urăsc.

Am citit cartea pe nerăsuflate şi mi-a plăcut la nebunie fiecare părticică din ea, de aceea o recomand tuturor, fiind un must read în adevăratul sens al cuvântului!

Nota: 5/5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s