Lolita – Vladimir Nabokov

Lolita

Titlu: Lolita

Titlu original: Lolita

Autor: Vladimir Nabokov

Editura: Polirom

Anul apariţiei: 2011

Nr. pagini: 324

Descriere:

Poveste a iubirii obsesive şi blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

Cartea a stat la baza a două celebre ecranizări, prima în regia lui Stanley Kubrick, cu James Mason în rolul principal, a doua sub bagheta regizorală a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons în rolul lui Humbert Humbert.

Recenzie:

Lolita este o carte cu un subiect extrem de delicat: pasiunea morbidă a lui Humbert Humbert, un bărbat matur, pentru Lolita, o fetiţă în vârstă de doar doisprezece ani. Din cauza temei lui destul de controversate, romanul a fost iniţial respins de editorii din Statele Unite, şi publicat pentru prima dată în Franţa. Povestea îl are în centrul ei pe Humbert Humbert, un bărbat căruia femeile mature nu îi trezesc niciun interes. În schimb, copilele aflate în perioada preadolescenţei, fete cu vârste cuprinse între nouă şi paisprezece ani, reprezintă pentru el o adevărată încântare. Aceste „nimfete”, aşa cum sunt ele numite de către H.H., îl fascinează într-un mod pe care foarte puţini îl pot înţelege, făcând din această carte una destul de greu de digerat.

După ce închiriază o cameră în casa Charlottei Haze, o văduvă cu un copil, Humbert devine imediat fermecat de Lolita. Pentru a putea fi cât mai mult timp în preajma fetiţei, bărbatul nu se dă în lături nici măcar de la căsătoria cu Charlotte. În scurt timp aceasta îi află secretul, dar moare lovită de o maşină înainte de a apuca să facă ceva în această privinţă. Lolita rămâne inevitabil în grija tatălui vitreg, care are acum şansa să se apropie de fetiţă atât cât şi-a dorit din primul moment în care a văzut-o.

Subiectul cărţii m-a determinat să privesc cartea cu scepticism, însă felul în care e scrisă m-a făcut chiar să îl compătimesc pe Humbert. Oricât de greşită ar fi o astfel de iubire, ea se pare că în interiorul acestuia există, iar introspecţia şi lupta interioară pe care o dă personajul nu m-a putut lăsa indiferentă. Despre Lolita pot spune că şi-a păstrat o doză de mister, pentru că înafară de a presupune anumite lucruri în urma acţiunilor ei, nu am putut nici pe departe să o descopăr atât de bine ca pe Humbert. Oricât de „dizgraţioasă” ar părea iniţial, Lolita este o carte care merită citită, stilul distinct şi tema controversată făcând-o unică.

Nota: 4/5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s