Experiment (Divergent #3) – Veronica Roth

divergent-experiment-vol-3

Titlu: Experiment

Titlu original: Allegiant

Autor: Veronica Roth

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2014

Nr. pagini: 480

Descriere:

Societatea împărţită pe facţiuni în care Tris Prior credea cândva a fost distrusă – spulberată de violenţă, conflicte şi trădări. Astfel că atunci când i se oferă şansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregătită. Poate că, în afara oraşului, ea şi Tobias vor putea duce o viaţă nouă, lipsită de minciuni, loialităţi puse sub semnul întrebării şi amintiri dureroase.

Însă noua realitate a lui Tris e şi mai periculoasă decât cea pe care a lăsat-o în urmă. Vechile descoperiri devin imediat de neînţeles. Adevărurile noi şi explozive schimbă inimile celor pe care ea îi iubeşte. Şi, o dată în plus, Tris trebuie să lupte pentru a înţelege complexitatea naturii umane – şi pe ea însăşi –, fiind în acelaşi timp nevoită să facă faţă unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu şi iubire.

Narat dintr-o perspectivă duală captivantă, Experiment conduce seria Divergent către un final tulburător, dezvăluind secretele lumii distopice care a fascinat milioane de cititori.

Recenzie:

După ce volumul 2 m-a lăsat în ceaţă şi extrem de curioasă în privinţa ultimului volum al seriei, am pus şi eu în cele din urmă mâna pe acesta şi l-am citit pe nerăsuflate. Insurgent ne-a lăsat în punctul în care filmuleţul lui Edith Prior a fost dezvăluit în tot oraşul, iar în volumul de faţă am aflat în sfârşit toate detaliile acestui experiment, pentru că Tris şi Tobias, împreună cu alte câteva persoane, trec de îngrăditură pentru a afla cine sau ce se află cu adevărat dincolo de ea.

Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat cum stau cu adevărat lucrurile, adevărul fiind atât de neaşteptat încât nu m-aş fi gândit niciodată la un astfel de răspuns. Şi pe lângă asta, toată povestea a fost ţesută atât de armonios şi de perfect de autoare încât mi-ar fi de-a dreptul imposibil să o pun la îndoială. Chiar aş putea spune că mă mir cum de autoarea nu s-a încurcat în propriile ei explicaţii, atât de complex fiind construit totul. Dar niciunul dintre aceste lucruri parcă nu s-a comparat cu sfârşitul, care m-a lăsat cu gura căscată, o mişcare mai mult decât îndrăzneaţă din partea autoarei, care după părerea mea a făcut din cartea asta una specială.

Deşi motivele din spatele experimentului şi iţele încâlcite care l-au înconjurat m-au impresionat într-o aşa măsură, trebuie să mărturisesc că au fost momente în care am simţit că totuşi lipseşte ceva, deşi nu aş putea spune cu exactitate ce anume. De asemenea, lucrul care m-a atras cel mai mult la această serie a fost împărţirea societăţii în facţiuni, şi trebuie să recunosc că în acest volum parcă mi-a fost puţin dor de ele. Iar când am aflat adevăratul motiv din spatele lor am fost puţin bulversată, ca atunci când afli că un lucru în care ai crezut până în acel moment de fapt nu există.

Parcă nici nu îmi vine să cred că am terminat întreaga serie Divergent şi că sunt nevoită să mă despart de nişte personaje care mi-au devenit atât de dragi. Deşi mulţi cititori au fost dezamăgiţi de acest volum, eu cred că merită cel puţin apreciere pentru faptul că ne-a răspuns la atât de multe întrebări. Trebuie să recunosc şi eu că atunci când am început să citesc seria nu m-aş fi aşteptat ca acţiunea să se îndrepte într-o astfel de direcţie, şi cu atât mai mult o apreciez pe Veronica Roth, pentru că a reuşit să mă surprindă şi să mă încânte cu o poveste atât de neaşteptată şi de frumoasă.

Nota: 4,5/5

Insurgent (Divergent #2) – Veronica Roth

Insurgent

Titlu: Insurgent

Titlu original: Insurgent

Autor: Veronica Roth

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2012

Nr. pagini: 448

Descriere:

O alegere devine un sacrificiu. Un sacrificiu devine o pierdere. O pierdere devine o povară. O povară devine o bătălie. O singură alegere te poate distruge.

O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…

Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte – şi pe ea însăşi -, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.

Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfarşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovaţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.

Părerea mea:

La fel ca şi primul volum, Insurgent m-a captivat de la primele pagini. Acţiunea este alertă, avem parte de o mulţime de surprize, iar personajele suferă schimbări. În cea mai pare parte a cărţii avem de-a face cu o Tris care nu poate trece peste moartea lui Will, iar sentimentele de vinovăţie o copleşesc. Devine imprudentă şi ia cu uşurinţă decizii care îi pot pune viaţa în pericol.

Iniţal, protagoniştii îşi găsesc refugiul la sediul Prieteniei, însă lucrurile iau o întorsătură neplăcută, datorată în cea mai mare parte nechibzuinţei lui Tris, iar aceştia sunt nevoiţi să plece. Ce mi-a plăcut în mod deosebit în acest volum este faptul că am aflat mai multe lucruri despre cei fără facţiune şi am pătruns în interiorul acestora. Am fost surprinsă când am aflat identitatea persoanei care îi conduce şi planurile acestora. Excluşi din societate şi ducându-şi viaţa la marginea acesteia, nimeni nu s-ar fi aşteptat ca cei fără facţiune să pună la cale un astfel de plan.

Am avut parte de surpize la tot pasul, volumul acesta fiind cu adevărat impresionant. Insurgent este acel gen de carte care dă dependenţă şi te menţine într-o stare de continuu suspans. Nimic din ceea ce urmează nu este previzibil iar personajele sunt construite într-un mod foarte natural, care le umanizează şi conferă veridicitate poveştii. Finalul, din nou contrar aşteptărilor mele, m-a lăsat cu şi mai multe semne de întrebare, şi m-a făcut să îmi doresc şi mai mult să pun mâna pe volumul următor.

Nota: 4,5/5

Divergent (Divergent #1) – Veronica Roth

divergent

Titlu: Divergent

Titlu original: Divergent

Autor: Veronica Roth

Editura: Leda

Anul apariţiei: 2011

Nr. pagini: 448

Descriere:

O singură alegere îţi hotărăşte prietenii. O singură alegere îţi defineşte idealurile. O singură alegere îţi determină credinţa pentru totdeauna. O singură alegere te poate transforma radical.

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie să-şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie să hotărască dacă rămâne alături de parinţii ei sau alege facţiunea care consideră că i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.

În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte să afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită că i-ar putea aduce moartea. Şi, pe masură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând să destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află că secretul ei ar putea-o ajuta să-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfâşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Părerea mea:

Divergent este prima carte distopică pe care am citit-o, iar lumea în care m-a introdus mi s-a părut de-a dreptul fascinantă. Autoarea a creat un Chicago cu mult diferit de realitatea în care trăim, şi cu toate acestea totul mi s-a părut a fi foarte real. M-a impresionat creativitatea ei şi modul atât de original, după părerea mea, de a construi această lume distopică. Personajele autentice, având atât calităţi cât şi defecte, au contribuit la crearea acestei minunate lumi, în care orice cititor şi-ar dori să trăiască măcar o zi. Deşi împărţirea societăţii în cele cinci facţiuni are ca scop menţinerea păcii, acest lucru se dovedeşte a fi foarte riscant deoarece este extrem de greu ca un om să se rezume la o singură trăsătură de caracter şi să o dezvolte doar pe aceasta. Părţile rele din oameni reuşesc şi de această dată să iasă la suprafaţă, iar Beatrice poate fi singura în stare să îndrepte situaţia.

Bineînţeles că din roman nu a putut lipsi nici o poveste de dragoste, aceasta fiind foarte frumos construită între două personaje care se completează perfect reciproc. Acţiunea este complexă şi întâlnim situaţii neprevăzute la tot pasul. Totul se petrece în interiorul oraşului, restul lumii fiind înconjurat în mister, fapt ce m-a făcut să îmi doresc să aflu mai multe despre ceea ce s-a întâmplat, şi sper că voi găsi răspunsuri la aceste întrebări în volumele următoare.

Pe parcursul cărţii am avut parte de multe surprize şi mi s-a confirmat dn nou un lucru: niciodată nu poţi şti cu siguranţă în cine poţi avea încredere şi în cine nu. Divergent nu este genul de carte care să te plictisească şi o recomand tuturor celor aflaţi în căutare de acţiune, şi nu numai. Iar dacă sunteţi curioşi ce facţiune vi s-ar potrivi, puteţi să faceţi un test aici. Mie mi-a ieşit Eruditie, deşi aş tinde să înclin între aceasta şi Prietenie. 😀

Nota: 4,5/5