Titlu: Prinţesa mecanică
Titlu original: Clockwork Princess
Autor: Cassandra Clare
Editura: Leda
Anul apariţiei: 2015
Nr. pagini: 464
Descriere:
DACĂ SINGURA MODALITATE DE A SALVA LUMEA AR FI SĂ DISTRUGI CEEA CE IUBEŞTI CEL MAI MULT, AI FACE-O?
În timp ce pregătirile sunt în toi pentru nunta dintre Tessa Gray şi Jem Carstairs, o reţea de umbre începe să-i împresoare pe locuitorii Institutului din Londra. În viaţa lor îşi face apariţia un demon legat prin sânge şi taină de Magistru, bărbatul care plănuieşte să-şi folosească armata de automate nemiloase, Dispozitivele infernale, pentru a-i distruge pe vânătorii de umbre. Nu mai are nevoie decât de un singur lucru pentru a-şi pune în aplicare planul diabolic. Are nevoie de Tessa.
Tessa ştie că Magistrul e pe urmele ei, dar când şi unde va ataca rămâne un mister. Charlotte Branwell, conducătoarea Institutului din Londra, îşi doreşte cu orice preţ să-l găsească prima pe Mortmain. Iar băieţii care deţin un loc egal în inima Tessei, Jem şi Will, vor face tot ce le stă în putinţă pentru a o salva.
Abandonaţi de către membrii Conclavului şi cu duşmanii tot mai aproape, vânătorii de umbre ajung într-un impas atunci când Mortmain pune mâna pe leacul care îl ţine în viaţă pe Jem. Fiind conştient că prietenul lui cel mai bun nu va mai putea rezista mult timp, Will se decide să rişte totul pentru a o salva pe femeia pe care amândoi o iubesc.
Tessa îşi dă seama că singura persoană care o poate ajuta este ea însăşi – deoarece, atunci când îşi descoperă adevărata natură, află că e mult mai puternică decât ar fi putut visa vreodată. Dar ar putea o singură fată – chiar dacă e vorba de una care dispune de puterile îngerilor – să ţină piept unei armate întregi?
Primejdiile şi trădările, secretele şi magia şi firele încâlcite ale iubirilor şi ale pierderilor se împletesc pe măsură ce vânătorii de umbre ajung la un pas de distrugere în acest final cutremurător şi surprinzător al trilogiei Dispozitive Infernale.
CEASUL TICĂIE. TOATĂ LUMEA TREBUIE SĂ ALEAGĂ. PASIUNE. PUTERE. SECRETE. MAGIE.
Recenzie:
În sfârşit, după o luungă aşteptare, a apărut volumul al 3-lea din seria Dispozitive Infernale şi în limba română, pe care l-am aşteptat cu sufletul la gură de foarte mult timp. Nici nu pot descrie cât de fericită am fost când am descoperit întâmplător anunţul că aşteptarea va lua sfârşit pentru că Prinţesa mecanică va apărea în curând. Cu siguranţă primele două volume îşi aşteptau nerăbdătoare sora pentru ca seria să fie completă. Cred că este volumul a cărui apariţie am aşteptat-o cu cea mai mare nerăbdare, pentru că seria, aşa cum am spus şi in recenziile celorlalte volume, m-a cucerit aşa cum puţine au reuşit să o facă, şi cu siguranţă va rămâne în sufletul meu mult timp de acum încolo.
Trebuie să recunosc că la un moment dat mi-am pierdut speranţa că va mai fi tradus şi acest ultim volum, aşa că am încercat să îl citesc în engleză, dar cum engleza mea nu este una perfectă, stilul mi s-a părut destul de greoi pentru a citi cartea în limba în care a fost scrisă. Nu aş fi avut totuşi de gând să renunţ pentru că îmi doream nespus de mult să aflu deznodământul, dar neaşteptatul anunţ a apărut şi m-a salvat de la o lectură destul de chinuitoare, aş putea spune. Faptul că mi-aş fi cumpărat cartea era cu siguranţă o certitudine, dar prietena mea, Mihaela, mi-a făcut de Crăciun o surpriză şi mi-a oferit-o cadou. Thanks, Miha! 😀
Ştiu că a trecut ceva timp de atunci, dar nu mi-am îngăduit să îmi distrag atenţia cu alte lucruri pentru că am fost destul de ocupată cu facultatea şi cu sesiunea, însă sesiunea s-a terminat şi am revenit în forţă cu cititul. În ultimele 3 zile pur şi simplu am devorat Prinţesa mecanică, iar acum că am terminat seria nu ştiu ce să mai fac cu viaţa mea. 😥
Prin oricât de multe stări am trecut de-a lungul acestei poveşti, pot spune că cel dominant a fost sentimentul de fericire – fericire că am citit această serie de-a dreptul minunată, fericire că am descoperit o scriitoare care îşi pune tot sufletul în ceea ce face, fericire că am cunoscut nişte persoane, nu doar personaje, de la care avem o mulţime de lucruri de învăţat: înflăcărarea cu care îşi trăiesc viaţa, pasiunea cu care iubesc, puterea sacrificiului şi onoarea de care dau dovadă. Însă toate acestea nu îi fac să fie asemeni eroilor perfecţi, care salvează prinţesa şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Din contră, imperfecţiunile sunt cele care îi fac speciali iar faptul că sunt muritori nu face altceva decât să îi determine să îşi trăiască viaţa la intensitate maximă, o viaţă dominată de onoare şi de principii.
Nu ştiu dacă şi în viaţa reală ar fi posibilă o iubire la fel de intensă şi de sinceră cum este cea dintre Will, Tessa Şi Jem, însă tare mult mi-ar plăcea să cred că da. „Mulţi oameni sunt norocoşi dacă pot găsi o singură mare iubire în decursul vieţii. Tu ai găsit două.” Într-adevăr, Tessa este o fată a naibii de norocoasă, având şansa de a-l întâlni atât pe curajosul şi încăpăţânatul Will, cât şi pe blândul şi iubitorul Jem. Iar pe lângă sentimentele pe care cei doi vânători de umbre i le poartă Tessei, legătura dintre aceştia este şi ea una la fel de specială: legătura parabatai, care îi uneşte la fel de mult cum i-ar fi legat şi sângele, o legătură pe care numai vânătorii de umbre o pot înţelege la adevărata ei valoare.
Un alt lucru minunat din punctul meu de vedere este faptul că pe lângă cele trei personaje principale care au constituit subiectul central al poveştii, autoarea a ţesut la fel de frumos şi poveştile celorlalte personaje: Charlotte şi Henry, Sophie şi Gideon, Cecily şi Gabriel Lightwood. Şi la fel cum m-a obişnuit, Cassandra Clare a presărat începutul fiecărui capitol cu câte un minunat citat, iar pe parcursul volumului se întâlnesc multe alte trimiteri la eroii din operele literaturii clasice (trebuie neapărat să citesc Poveste despre două oraşe).
Cred că nu mai e nevoie să mai descriu cu câtă plăcere am citit fiecare cuvinţel şi cât de mult mi-a plăcut Prinţesa mecanică. Totul este superb, începând de la personajele minunate de care m-am îndrăgostit, cadrul în care acţiunea se desfăşoară şi până la farmecul acelor vremuri. Bineînţeles că surprizele de proporţii şi momentele în care am simţit că nu este adevărat ceea ce citesc nu au lipsit din carte, şi de multe ori chiar am închis-o şi am tras adânc aer în piept pentru că mă simţeam copleşită de tot ceea ce se întâmpla, atât de mult a reuşit să mă prindă în mrejele ei.
Sper că nu am exagerat cu laudele, dar după părerea mea această serie le merită din plin. Acum, la sfârşit, pot spune că sunt foarte bucuroasă că mi-a ajuns în mână şi că am avut şansa să o citesc; este acel gen de lectură pe care cu siguranţă o voi recomanda şi copiilor mei.
Nota: 5/5
Titlu: Jurnalul Annei Frank
